Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Iartă-mă, mamă!

Coloană Comarnic

Foto: Facebook Cristi Dimitriu

Azi am încercat să ajung la tine şi nu am reuşit. Sunt 160 de km între noi, dar azi au părut 1600.

Mamă, azi mi-am dorit să îţi aduc cadoul ăla de Crăciun pe care-l ţin sub brad de 3 săptămâni. Tată, mâine te-aş fi luat în braţe şi ţi-aş fi explicat cum să foloseşti ce ţi-am cumpărat cu mult înainte de Crăciun. M-am întors cu ele în bagaj înapoi, la Bucureşti.

Azi, 2 ianuarie, mi-am dorit să vă văd şi să vă pup de Anul Nou. Azi m-am trezit la 8 dimineaţa, deşi aş mai fi dormit o viaţă, am băut „cafiaua”, mi-am dat cu „ceva pe faţă” ca să nu mă cerţi că-s palidă, mamă, şi am plecat din casă.

Mi-am reînnoit RCA-ul, am alimentat, mi-am luat şi rovinietă. Mi-am pus telefonul, căştile şi apa pe scaunul din dreapta, si şerveţelele la-ndemână, ca să pot, mamă, să ajung la tine dintr-o bucată. Visam...

Te rugasem aseară să-mi faci supă cu găluşte, că mor de poftă. Of, mamă, în seara asta am mâncat în mall, în loc să mănânc supa ta bună.

Tată, iartă-mă că am ţipat la tine când m-ai sunat azi! Dar m-ai sunat exact când am decis că nu pot să stau într-o coloană care nu mă lasă să ajung la voi. Să ştii că plângeam când ţipam la tine. Şi să mai ştii că nu ţipam la tine, ci la toţi oamenii ăia care păreau că n-au nicio problemă să stea, pur şi simplu, pe un drum care părea că duce nicăieri.

Mamă, tată, eu nu voiam decât să vin acasă, la voi. Nu la schi, nu la grătar. Nici măcar la vin fiert. La Câmpina am încetinit. La Breaza m-am oprit. De tot. N-am fost eu bună la mate, dar am făcut un calcul. Ar mai fi durat încă 4 sau 5 ore să ajung la voi. Dacă “acasă” ar fi fost la Cluj, aş fi ajuns în tot atâta timp, dar mergând, nu stând şi uitându-mă la SUV-urile cu coarne şi nas de ren care par fericite să se etaleze în coloană.

La Breaza am făcut stânga împrejur şi m-am întors la Bucureşti. Ştiu că te-am sunat plângând şi că ţi-am spus-o, mamă...dar am vrut s-o scriu şi să rămână scrisă. Când am plecat la facultate, în 2006, am făcut 5 ore de la Braşov la Bucureşti cu microbuzul. Mi-am spus atunci că mai rău nu o să trăiesc. În 2019, drumul ăsta m-a învins. Suntem prea mulţi, avem prea multe maşini (că deh, mulţi dintre cei care mergeau pe-atunci cu microbuzul, s-au ajuns, au maşini).

La Breaza am făcut stânga împrejur şi m-am întors 80 de km înapoi. Îmi bătea soarele în faţă şi îmi urla John Lennon în urechi că vrea ceva adevăr (Give me some truth). Cu o mână pe volan şi cu cealaltă în şerveţele, am plâns, mamă, ca atunci când eram copil. Nu mi-e ruşine s-o spun că am plâns de ciudă şi de dor până pe la indicatorul „Bucureşti 35” de pe A3. Nu îmi venea să cred că mă întorc de unde plecasem cu 4 ore în urmă, că am fost atât de naivă să imi imaginez că 2 ianuarie va ţine cu mine şi că voi ajunge într-o clipită la Zărneşti. Mi se părea incredibil că scaunul ordonat din dreapta mea era acum plin de şerveţele plânse de parcă aş fi văzut The Notebook pentru prima dată-n viaţă. Mi-am dat seama că am stomacul gol şi vezica plină. La benzinărie nu am reuşit decât să alimentez din nou. La toaletă nu am răzbit, era coadă şi acolo.

Aşa că, dragă mamă, m-am întors la Bucureşti. Am mâncat la mall, şi tot acolo am ajuns, ştii tu, şi la toaletă. Sunt bine acum, am ajuns în pat. Am desfăcut bagajele şi m-am gândit cum să fac să îţi trimit cadoul.

Te iubesc,

Copilul tău învins de Drumul Nebunilor 1.

Text apărut pe pagina de Facebook a autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte mișcător articol!
    Bine-ar fi ca cei care au păstorit aceste situații cu drumurile mizerabile care împiedică de atâția ani cursul firesc al vieții din această zonă să fie aspru cercetați/pedepsiți.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Ce articol penibil.
    Problema autoarei si a 3 sferturi din romani e ca au impresia ca ei sunt cei mai importanti oameni de pe pamant si lor li se cuvine totul.
    Spune autoarea din masina: "că deh, mulţi dintre cei care mergeau pe-atunci cu microbuzul, s-au ajuns, au maşini".
    Deci ea e cea mai importanta si e obligatoriu sa aibe masina. Ceilalti "s-au ajuns" si o mai si incurca.
    Exact oamenii astia sunt cei care nu dau doi bani pe nimeni si nimic, si nu realizeaza ca de fapt motivul pt care nu merge nimic in Romania, sunt chiar ei.
    Ei sunt cei care vor "sa se faca" , dar ei nu misca un deget pt asta.
    Penibil!
    • Like 3
    • @ Valentin
      Din pacate ei reprezinta majoritatea.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu aveți deloc dreptate, ba chiar o luați pe arătură!!!!
      • Like 0
  • Eu ce sa mai zic, nu mai promit nimanui nimic, ca's la multe sute de kilometri distanta, si nu ma ajuta nici masina, nici tren, nici avion singure, ci numa' toate impreuna, in varii combinatii. Macar sint pe acelasi continent. Aia de pe alte continente nu mai promit nici atit. Si maica-mea face cea mai buna supa cu galusti si cea mai gustoasa piftie de pe planeta.
    • Like 0
    • @ Cristina Danasel
      Dar să fii relativ aproape și totuși să nu reușești, cum vi se pare?
      • Like 0
  • Calea ferata e inca deschisa, nu? Intarzierile acolo nu sunt atat de mari, programul poate fi mai previzibil. Eu as fi luat trenul si as fi mancat cu parintii! Asa cum probabil mai faceam si pe vremea studentiei cand nu aveam masina cu numere de Bucuresti!
    Valea Prahovei e penitenta bucurestenilor, ispasesc saptamanal, pot doar sa banuiesc ce!
    • Like 4
    • @ Cristian Dogar
      Lăsați de-o parte asemenea soluții și gândiți-vă la absurditatea situației!
      Nu numai bucureștenii vin la sfârșit de săptămână pe Valea Prahovei, ci și cei din Ploiești, Argeș, Ialomița etc., etc., iar localnicii din aceste stațiuni sunt ca într-o menghină în aceste multe zile!!!!
      La Sinaia, Predeal etc. centrul devine impracticabil, iar cei care locuiesc mai departe de acesta, riscă să nu-și poată cumpăra o pâine.
      • Like 0
  • Felicitari pentru debut, Oana ! Te urmaresc si la tv. Si eu sint din Zarnesti. Succes, Oana!
    • Like 1
  • Nume check icon
    Subliminal iarasi este vorba despre lipsa de autostrazi si ca daca le aveam am fi ajuns intr-o ora de la Bucuresti la Brasov.
    Vise,.. pentru ca in sezon tot am face in jur de 3 ore datorita faptului ca sunt foarte multe masini in trafic plus accidentele zilnice de rigoare, vezi ce se intampla vara spre/dinspre mare cu accidente zilnice,
    • Like 2
    • @ Nume
      Singurul comentator care, până acum, a prins esenţa!
      Acele autostrăzi promise de politicieni la fiecare cincinal...
      Aveţi un like şi de la mine!
      • Like 0
  • vine anul nou chinezesc... aia cui se vor plange cand treb sa traverseze o juma de planeta..?
    • Like 3
    • @ Iulian Dita
      Sigur nu se vor plânge politicienilor noștri!
      • Like 0
  • Ada check icon
    Sincer,daca vrei sa iti vezi parintii si sa le aduci un zambet pe fata cand te vad, nu e niciodata prea mult sa stai in coloana.. Daca se poate porni mai devreme, daca se poate alta ruta, alt mijloc de transport, dar ... daca aveati rabdare era pt dv o zi superba + supa cu galuste.
    In locul dv eu as face supa si as merge sa mancam inpreuna ( in alta zi ).
    • Like 1
  • Bucuresti-Rm. Valcea-Zarnesti. Sase ore de mers, ceva combustibil in plus dar iti vezi parintii. Zic si eu asa, statul in coloana nu e o optiune.
    • Like 3
    • @ Camp Sorin
      Delia MC Delia MC check icon
      Mai ales când Google Maps îți arată in portocaliu si apoi roșu-închis unde e blocat iar în cazul ăsta coada nu se formează imediat ca la accident.
      Sau când cauți un drum alternativ ca plan B.
      Tot pățitu-i priceput. Data viitoare va fi sigur mai bine. Sau o noapte petrecută la părinți n-ar fi frumos? Nu numai supă cu găluște dar și stat la povești seara...
      • Like 0
    • @ Camp Sorin
      Ceea ce propuneți dv. e o opțiune?????
      • Like 0
  • "mulţi dintre cei care mergeau pe-atunci cu microbuzul, s-au ajuns, au maşini", nu cred că sesizezi ironia
    • Like 3


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult